În perioada 07 – 09 ianuarie 2022, GAL Sucevița-Putna a fost gazdă pentru membrii parteneriatului, organizând Schimbul de experiență aferent activității 3 din cadrul proiectului transnațional ”Pe urmele răzeșilor din Moldova”, proiect finanțat prin sM 19.3B LEADER din cadrul PNDR.
Pe parcursul celor 3 zile, evenimentul a reunit colegii celor 13 GAL-uri partenere din România și Republica Moldova: GAL Ținutul Răzeșilor (Neamț), GAL Podul Inalt (Vaslui), GAL Ulmus Montana (Bacău), GAL Valea Prutului (Iași/Botoșani), GAL Stejarii Argintii (Iași), Asociatia Leader Colinele Moldovei (Botoșani/Iasi), GAL Covurlui (Galati/Vaslui), GAL Sucevița-Putna (Suceava), GAL Lunca Ciuhurului (raionul Edineț), GAL Movila Măgura (raionul Fălești), GAL Drumul Gospodarilor (raionul Rîșcani), GAL Urmașii lui Leonardo (raionul Glodeni), GAL Răutul de Sus (raionul Rîșcani).
Prima zi a debutat cu vizitarea Centrului Ceramică Neagră Marginea, acolo unde familia Magopăț, la a 6-a generație de olari, încă mai păstrează această îndeletnicire, veche de peste 300 de ani, locul unde lutul capătă forme variate: vaze, ulcioare, străchini, căni, platouri, etc. Am continuat periplul nostru la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului Marginea, unde am vizitat și cele două proiecte finanțate prin Programul LEADER, Centru social și cantină socială.
Cea de-a doua zi a debutat cu vizita la Mănăstirea Sucevița, ce are aspect de cetate medievală și ecoul unei istorii multiseculare. Cu toții am ascultat cu sfințenie cuvântul maicii care ne-a povestit atât de frumos despre unicitatea monumentului, care este dată şi de pictura exterioară a cărei strălucire a rezistat, timp de aproape patru veacuri, vremilor şi intemperiilor.
În partea a doua a zilei ne-am bucurat împreună de Șezătoarea organizată la Muzeul ce păstrează Colectia Etnografică „Felicia și Dionizie Olenici” din satul Horodnic de Jos. Într-o gospodărie rustică, am depănat povești, ghicitori și povestiri, păstrate cu sfințenie de femeile satului, dar am și aflat din tainele scărmănatului, al torsului, cusutului, cântând împreună cu gazdele cântece de dor și voie bună. Alături de Muzeul etnografic am admirat și stelele în cadrul Muzeului cu Stele (Observatorul Astronomic), așa cum le-au numit cei care au trudit pentru ca acestea să fie construite, îngrijite, valorificate și promovate pe cât se poate.
Și bineînțeles, că nu puteam încheia această zi decât în cadrul festiv, punând în valoare viața artistică și socială a răzeșilor de altădată.
